IUBIREA

"A iubi este insasi legea vietii, asa cum reiese din articolul legea iubirii. Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. "-fragment din cartea Arta de a trai de Cristian Turcanu.
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Multi spun ca iubirea adevarata e minunata, dar se intreaba cum sa ajunga la ea.Ea este prezenta deja in noi,nu exista nici o reteta magica a iubirii pure.

MIHAI EMINESCU

1850 Se naste în orasul Botosani Mihail, al saptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici si Raluca, din familia Iurascu. Unele marturii fixeaza ca data a nasterii 14 decembrie 1849, iar forma Mihai se va impune mai târziu. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania de unde emigreaza în Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc în Calinestii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiata de emigrantii transilvaneni. Mor din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai târziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca în scrierile sale. Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina în Moldova si îndeplineste functia de administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si îsi întemeiaza gospodaria sa la Ipotesti, în Tinutul Botosanilor. Familia sporeste repede si se nasc, înaintea poetului, Serban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar dupa el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856), Vasile (?). Mor înainte de a iesi din copilarie Ruxandra, Maria si Vasile. Caminarul, om cu dragoste de carte, îsi trimite baietii si chiar o fata, Aglaia, sa faca studii la Cernauti, în Transilvania, iar Serban si poetul la universitatile germane. Astazi Ipotestiul este loc de pelerinaj pentru iubitorii scrisului eminescian.
1858-1860 Se înscrie în octombrie 1858 în clasa a III-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Nu cunoastem unde face primele doua clase primare, probabil într-un pension particular. Are ca învatatori pe Ioan Litviniuc si Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experienta, învatatorii sai participa la viata culturala si întocmesc manuale scolare. Termina scoala primara cu rezultate bune la învatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de învatatorii sai si nu-i evoca în scrierile sale.
1860-1863 Se înscrie în septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, înfiintat în 1808, singura institutie de învatamant liceal la acea data în Bucovina anexata de Imperiul habsburgic în 1775. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate în procesul de învatamânt. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, întocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se înfiinteaza si o catedra de româna, destul de târziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tiparit la Viena între 1862 si 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la învatatura. Nu are nota la româna pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Se înscrie în septembrie 1861 în clasa a II-a si are profesor de româna pe I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de Tinuta academica. Il califica, în amândoua semestrele, cu note maxime la româna. Obtine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, latina si la Johann Haiduk, pe amândoua semestrele, la matematica. Mai târziu va marturisi ca îndepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. Se înscrie în septembrie 1862 din nou în clasa a II-a, frecventeaza cursurile numai primul semestru si se retrage, cum se arata în catalog, ca "privatist" (elev-particular). Are note foarte bune la toate materiile. I. G. Sbiera îi da la româna calificativul "vorzüglich" (eminent).

Aportul traditiei,culturii si limbii romane la dezvoltarea UE

Sarbatorile de iarna reprezinta un moment foarte special in viata fiecaruia dintre noi. In fiecare familie de exista obiceiuri legate de aceste sarbatori sfinte care sunt transmise cu sfintenie din generatie in generatie. In afara de acestea mai exista obiceiurile calendaristice raspanadite pe intreg teritoriul patriei noastre. Obiceiurile si traditiile legate de sarbatoarea Craciunului si de cea a Anului Nou sunt cele mai raspandite. Printre obiceiurile si traditiile romanesti pastrate si transmise de-a lungul timpului amintim: colindul de “Buna dimineata”, steaua, plugusorul, sorcova, vicleimul, vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii), specifice anumitor zone ale tarii. Pe langa acestea si o seama de practici si superstitii care isi au originea in miturile stravechi crestine. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri legat de sarbatorile de iarna este taiatul porcului. In anumite zone ale tarii acesta se taie in ziua de 20 decembrie, adica de Iganat. Se zice ca porcul care n-a fost taiat in aceasta zi nu se mai ingrasa, caci si-a vazut cutitul. Sangele scurs din porc dupa ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macina si se afuma cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaima si de alte boli. In alte zone datina spune ca porcul se taie in ziua de Craciun, dupa care gospodinele pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care gusta primii oameni straini care le calca pragul casei, prima masa pregatita dupa tairea porcului de cheama "pomana porcului". In Maramures cu o saptamana inainte de Craciun incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc casele. In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat si se ung cu muruiala ca ei sa fie incarcati de roade. In seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii si in unele locuri pana la ziua, copiii merg din casa in casa la colindat. Colinda poarta nume diferite in functie de zona: Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun. In unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Dupa credinta populara, ei sunt purtatori de noroc si fericire. Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti umbla cu icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Hristos in mijlocul staulului. Incepand cu prima zi de Craciun si in urmatoarele zile, copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea lui Iisus Hristos. "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezinta la Craciun nasterea lui lisus Hristos, siretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul si adesea infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Datina impodobirii bradului de Craciun se pare ca isi are originea in Germania, unde este cunoscuta sub numele de Cristbaum. Pomul de Craciun este impodobit in anumite zone cu hartie colorata si cu siruri de boabe de fasole alba. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului". In alte parti pomul este impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci numai a doua zi pentru ca se spune ca "iti arunci norocul!". A doua zi gunoiul se arunca la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori. Si tot legat de pomi se mai spune ca cine planteaza un copac in acesta perioada a anului in gradina sau in parc va fi un om norocos. Pomilor le sunt atribuite si anumite semnificatii cum ar fi: bradul reprezinta teama de suferinta; afinul semnifica nevoia de libertate; alunul - bunatate, sinceritate; suferinta; castanul - teama nevinovata; frasinul - amabilitate; liliacul - iubire; marul -invidie, nedreptate; nucul - insanatosire; paltinul - atentie la libertatea pe care o ai; piersicul - dificultati; plopul - prietenie, devotament; prunul - fagaduieli uitate; salcia - respect; salcamul - pudoare; socul - pierderea unui prieten; stejarul - iubire sincera; teiul - iubire conjugala; visinul - lipsa de initiativa; vita de vie - petrecere; zmeurul - discordie.